Inca de la inceput fac precizarea ca nu am fost platit sa promovez produsele Caroli, nu acesta a fost scopul vizitei mele la fabrica. Nu am primit nici macar un pachet cu produse (ceea ce mi s-a parut ciudat). Oricine mi-a pus intrebari sau imi pune intrebari despre aceasta vizita va primi raspunsul onest, pe baza a ceea ce am vazut acolo cu ochii mei si pe baza informatiilor suplimentare pe care le-am primit sau le voi primi de la companie. Vizita mea a fost pe subiectul “cremwursti cu 80% si 90% carne”, pe aceasta zona mi-am concentrat atentia, dar am observat si intrebat si alte elemente din fabrica (au cateva sute de produse diferite). Cele mai multe intrebari au fost puse pe pagina mea de facebook, au primit raspuns acolo, dar voi relua si aici. Articolul va fi completat de fiecare data cand avem noi intrebari/raspunsuri.
Apreciez in mod deosebit firmele care au curajul sa primeasca inauntru vizitatori, aratand astfel ca sunt deschise la a informa corect consumatorii si publicul in general. Apreciez, de asemenea, firmele care fac mutarea de la produse “clasice” catre produse moderne, cu aditivi care sunt siguri pentru sanatate sau care chiar merg spre retete traditionale, mai sanatoase. Exista un astfel de trend la nivel global si companiile mari isi asigura viitorul prin satisfacerea unei cereri din ce in ce mai mari de alimente sanatoase, pe masura ce consumatorii sunt din ce in ce mai informati si pot lua decizii inteligente.
Trebuie sa intelegem cu totii ca scopul oricarei companii este acela de a ramane pe piata (a genera profit), deci va raspunde cerintelor pietei adaptand modul de productie vanzarilor pe care le genereaza clientii actuali sau pe care le pot genera clientii potentiali. In general producatorii au in portofoliu o gama de produse, pentru mai multe buzunare, gusturi, bugete. Daca vrem mai multe produse sanatoase pe piata atunci trebuie sa cumparam produse sanatoase, sa ii convingem si pe altii sa le cumpere si sa comunicam cu producatorii de alimente astfel incat ei sa stie la prima mana ce ne dorim. Deci producatorii nu folosesc ingrediente ieftine si nu pun aditivi pentru a reduce populatia globului in conspiratie cu reptilienii ci pur si simplu pentru ca asa pot vinde (preturi mai mici) si ramane pe piata. Sigur ca exista si alte firme pe piata, sigur ca exista nenumarate alegeri, daca ma vor invita vreodata si ei, atunci, in masura timpului, voi raspunde pozitiv.
Am pornit de la premisa ca oricum vad cosurile de cumparaturi la supermarket pline de mezeluri, oamenii le cumpara de cele mai multe ori fara ca macar sa citeasca eticheta, nu mai vorbim sa stie daca un “E” are efect nociv sau nu. Sunt doua mari directii: fundamentalistii, care ma vor injura daca ma vad mancand un hot-dog sau band o cola (desi asta mi s-ar intampla foarte rar) si o alta categorie de oameni, care considera deja ca “toate sunt la fel de rele” si fac alegerea cea mai ieftina sau pe cea care le satisface doar pofta de moment. Acest articol este in special pentru categoria de mijloc, a oamenilor inteligenti, care vor sa aleaga in cunostinta de cauza, care vor sa evalueze un risc si care vor sa isi mai faca si poftele, nu doar sa se inchine la trei frunze. Si, daca se poate, pentru cei din categoria “de jos”, care ar putea astfel sa faca alegeri mai bune, pentru ca nu “toate sunt la fel” si “ce mai mancam?”. Tema articolului este vizita la fabrica, nu cat de sanatoase sunt mezelurile sau daca e ok sa le mancam, ce mananc eu, ce as recomanda eu etc.
Un consumator de mezeluri va fi in mod clar mult mai castigat daca va alege un produs de calitate si il va manca preparat corect si in contextul corect. Nu e tot una daca mananci un produs cu 20% carne sau unul cu 80% carne. Nu e totuna daca mananci un produs preparat termic sub 100 de grade sau daca mananci unul ars pe gratar la 200. Nu e totuna daca mananci ocazional sau daca mananci zilnic. Nu e totuna daca in rest ai o dieta diversa si echilibrata sau daca in rest mananci paine, zahar, uleiuri rafinate, dulciuri, prajeli etc. Aici stau si explicatiile pentru studiile privind “carnea rosie” si “carnea procesata”. Pentru ca nu exista o legatura de cauzalitate dovedita ci doar o corelatie. Sigur ca am putea fi vegani si sa salvam planeta, sigur ca am putea manca numai carne de la animale “grass-fed” si “free-range”, sigur ca am putea face multe. Dar pana la aceste vise revin la cosurile din supermarketurile la care eu si voi avem acces. Sunt, de multe ori, pline de mezeluri.
Concret, dincolo de discutiile chimice (care aditiv face sau nu face rau), iata ce am gasit in fabrica:
Curatenia
Mirosul era unul neutru, cateodata se simtea insa miros de fum (in fabrica vizitata de mine se face doar afumare naturala, cu rumegus de lemn). In depozitul de materie prima nu miroase a nimic. Ma asteptam sa miroasa a sange, a carne stricata, a ceva. Nimic. Mirosurile provin din activitatea bacteriilor la suprafata carnii, dar aici nu era cazul. Ce-i drept, totul se intampla intr-un frigider urias (temperatura in toate zonele fabricii este controlata).
Nivelul de curatenie este unul excelent, masurile de siguranta care se iau sunt foarte stricte, toate materiile prime, produsele intermediare si produsele finite sunt tratate cu cel mai mare respect pentru igiena.
Ingredientele de baza
Raspunsul scurt este da, produsele pe care scrie 90% carne chiar au 90% carne. Restul ingredientelor pot fi citite pe eticheta. Eu nu am vazut “resturi, gheare, pui intregi cu pene, oase, piei de closca” sau alte astfel de lucruri in fabrica la Caroli. Nu se foloseste MDM (carne dezosata mecanic sau “pink slime”). Am vazut carne macra, grasime si alte ingrediente usor de identificat (inclusiv aditivii), fiecare produs fiind facut dupa o reteta bine stabilita.
Aditivii
Toate produsele procesate sunt aditivate, de la cele mai simple, pana la cele mai complexe. Toate “E”-urile sunt, de fapt, aditivi aprobati in UE, contrar mitologiei urbane care ne duce cu gandul ca orice E este cancerigen. Multe dintre ele fac parte din categoria vitaminelor, coloranti naturali, conservanti etc. Aditivii au mai multe roluri: conservare (altfel s-ar strica produsele mai repede, ar fi pierderi mai mari, ar fi mai scumpe), organoleptice (gust, miros, culoare, textura etc.) etc. Ei sunt trecuti pe eticheta in ordinea cantitatilor (din pacate nu stim care sunt aceste cantitati, in mod exact). Unii sunt practic obligatorii (sare, nitritul de sodiu) altii adaugati din motive comerciale (gust, culoare) si unii din motive de costuri (pentru reducerea lor).
Potentiatorii de aroma fac ca gustul perceput sa fie mai puternic si mai placut. Paradoxul aici este ca multi dintre cei care ridica in slavi “chinezii” si consumul lor de soia (inclusiv fanii farsei numita “studiul china”) par sa ignore faptul ca in Asia monoglutamatul de sodiu este omniprezent, “sarea chinezeasca” fiind adaugata inculsiv la prepararea in casa a alimentelor. Nu spun ca e bun, eu ma feresc de el pe cat posibil, dar sensibilitatea oamenilor este diferita si iata ca un continent intreg are creierul inecat in monoglutamat, fara sa para ca ar avea vreo problema cu asta.
Se pot face discutii separate pentru fiecare aditiv in parte, dar informatii reale despre aditivi sunt publice, nu avem de ce sa mergem pe ignoranta sau articole panicarde pe site-uri obscure. De exemplu, nu am gasit vreo informatie concreta despre carmin (cosenila, colorantul rosu extras din insecte) si cancer. Numarul aditivilor este mai putin important decat tipul si cantitatile folosite.
Controlul calitatii
Fabrica vizitata de mine este auditata de un auditor independent, o persoana de la o companie internationala de profil, care vine prin surprindere (fara a anunta inainte) si are dreptul sa verifice orice in fabrica. Asa functioneaza lucrurile in lumea civilizata si asa erau si aici. Fabrica are un flux de productie, materii prime, procese, produse finite, exclud posibilitatea ca au pregatit fabrica special ca veneam eu in vizita.
Teoria conspiratiei
Eu am primit toate raspunsurile dorite de la producator, inclusiv cand le-am pus intrebari capcana sau aparent naive. Cred ca e foarte important sa ne informam corect, altfel, cand o “conspiratie” se dovedeste ca nu era conspiratie, riscam sa trecem apoi prea usor si peste conspiratiile care chiar sunt conspiratii.
Multi dintre noi dam peste afirmatii de tip “daca ai sti ce pun aia in ele nu ai mai manca”, “pentru angajatii lor opresc fabrica si produc separat”, “au ascuns sacii cu prafuri cand ai venit tu”, “cutare produs are doar 10% carne”, “cutare colorant e cancerigen”. Cand mai auziti asa ceva cereti informatii concrete, ce produs, cine, cum unde, ce dovezi are cel care face afirmatiile. Sau macar sa cititi etichetele impreuna. Altfel vom ramane impartiti la fel, fundamentalistii, ignorantii si dezorientatii. As vrea ca un numar cat mai mare dintre ignoranti si dezorientati sa devina consumatori inteligenti si, daca se poate, chiar ca o parte dintre fundamentalisti sa devina mai moderati.
Vizita la fabrica nu mi-a schimbat obiceiurile de consum sau modul in care luam decizii pana acum pe aceasta tema. Mi se intampla sa mananc ocazional, nu le caut, incerc sa mananc pe cat posibil carne din sursele “ideale”, nefiind un mare fan al carnii, pot trai fara ea. Totusi, mi-a intarit convingerea ca daca vreau sa mananc mezeluri e mai bine sa citesc eticheta si sa aleg produse de calitate.
Deci, daca aveti intrebari, exista zona de comentarii, voi adauga intrebarile si raspunsurile in articol.
