Cristian Margarit Blog despre dieta si fitness

Pentru a calca o camasa se consuma energia suficienta pentru vreo 5 ore de functionare a laptopului de pe care scriu acum. Imi repugna ecologistii de fatada insa economia de resurse mi se pare totusi apanajul oamenilor inteligenti. De ce sa risipesti? Risipa este un lux al oamenilor inconstienti. Planeta a transformat in milioane de ani energia soarelui in combustibili pe care noi acum ii ardem pentru mofturi. Sacrificam sanatatea urmasilor nostri scotand din subteran metale producatoare de radiatii si arucand in mediu atatea deseuri si toxine.

Dupa ce a venit Tudor pe lume am inceput sa constientizez din ce in ce mai mult ca avem o responsabilitate fata de cei care vin dupa noi. Ce lasam in urma?

E ca si la vot. Un vot nu conteaza, asa cum nu conteaza un bec, un fier de calcat sau un monitor lasat aprins. Dar cateva milioane de becuri, fiare de calcat, monitoare care ard curentul degeaba? Da, sunt activitati care consuma si polueaza mult mai mult. Trebuie abordate si ele, dar, daca altii fac o prostie trebuie sa o fac si eu avand aceasta scuza? Nicidecum.

Deci, daca ma vedeti cu hainele necalcate este in primul rand pentru ca eu nu vreau sa-mi pierd timpul(al meu sau al persoanelor dragi) cu asa ceva si nu are cine sa mi le calce, apoi pentru ca vreau sa salvez planeta.  Mai am ceva pana sa ma imbrac doar cu o salopeta de canepa produsa pe pamantul meu, fara consum de petrol si prelucrata/tesuta/cusuta chiar de mana mea. Dar sunt sigur ca voi ajunge si acolo intr-o zi. Si in picioare opinci din piele de vita. Tot asa, dintr-o vita crescuta si taiata de mana mea. Dar pentru asta trebuie sa devin milionar, pentru a fi considerat “excentric”, nu doar “nebun”.

PS: acum doi ani am reusit sa fac vara fara aer conditionat. Anul asta voi incerca sa-l folosesc la minim. Se poate.

Am crezut pentru cateva momente ca norul piroclastic va da lovitura de gratie economiei europene(si mondiale) care este si asa cu un picior in groapa. Nu a fost sa fie de data asta, desi multa lume s-a gandit la 2012. Poate unii si-au dat seama cat de mici suntem poate unii chiar schimba ceva in viata lor si a celor din jur. Cei mai multi se intorc insa la filosofia in care omul invinge natura, invinge alti oameni si, in final, se invinge pe sine.

Am observat aceeasi atitudine si la cei care vad moartea cu ochii. Ca e un accident de masina, ca e o boala presupus incurabila, ca e un eveniment care te face sa realizezi ca nu esti nici macar un graunte de nisip… sunt oameni care vad finalul, intunericul, nimicul etern de foarte aproape. Atunci iti dai seama cat de valoroasa este viata, cat de valoros esti tu, ca persoana; si nu in sensul egoist, ci in sensul constiintei ca esti parte dintr-un sistem cvasi-infinit ca dimensiuni si complexitate. Multi se intorc si catre Dumnezeu in acel moment.

Dar momentul trece, evenimenul este uitat. Prea multi redevin egoisti, rai, incrancenati, razbunatori, violenti, invidiosi, avari… exista si parerea ca asta e “natura umana”. Eu am trait cu ideea ca natura umana inseamna altceva decat sa lasam animalul din noi sa preia controlul.

Si daca vulcanul va continua sa fumege? Ce mai valoreaza atunci toate egoismele, rautatile, razbunarile, violentele? Nici macar producatorii americani nu au prevazut un sfarsit atat de banal in filmele lor… nu tu razboi atomic, nu tu asteroid, nu tu era glaciara venita peste noapte, nu tu cutremure sau vreo ciuma. Nu, Natura face economie.  Ar trebui sa fim bucurosi si recunoscatori pentru fiecare secunda.

Later edit: se pare ca un nor proaspat se indreapta spre Europa. Deci profetii pot incepe sa cutreiere strazile si localitatile chemand la pocaire.

Iata ca Guvernul Romaniei are un nou purtator de cuvant. In timp ce la Ministerul Finantelor au fost angajati oameni din media sau cantareti, se pare ca o veste atat de proasta cum este cea despre 1.000.000(un milion) de someri nu poate fi data nici macar de o vedeta radio-tv sau solist de muzica usoara… deci a fost data de “personajul negativ” de serviciu, adica reprezentantul unei banci care ne imprumuta bani. Personajele care conduc tara nu mai au nici macar curajul sa isi asume propriile decizii si le paseaza in carca altcuiva. Evident, aici nu era vorba de o decizie proprie, ci doar de decizia de a accepta o conditie impusa de altii: trebuie sa scada costul cu forta de munca pentru ca altfel nu o sa putem produce ieftin pentru Europa.

Suntem in dilema clasica: acceptam o stare curenta si consecintele ei sau ne vindem viitorul?

Pe la 13 ani am inceput sa fiu pasionat de nutritie, sport si viata sanatoasa. Dupa o emisiune TV unde am vazut un domn povestind despre cat de rele sunt fainoasele, am continuat sa ma informez pana in ziua de azi.

Pe la 19 ani am inceput sa iau contact cu economia. Am urmat apoi cursurile Facultatii de Management la ASE. Daca poate fi o a doua mare dragoste, asceasta este. Mi s-au parut fantastice toate notiunile, sistemele, povestile, evolutiile… am avut si ocazia sa vad la treaba diverse companii. Am avut apoi ocazia sa aplic pe cont propriu.

De ceva vreme insa am fost axat pe nutritie/sport si mai putin pe partea teoretica a economiei si managementului. In loc sa imi pierd vremea la TV sau cu cine stie ce activitate imbecila am revenit la carti.  Mi s-a parut interesant titlul si chiar eram curios ce are E.O.C de spus in afara de echere si mistrii. Cartea e sub forma unui dialog interesant intre autor si fiul sau adolescent, ne plimba prin istoria economica, descrierea pe intelesul tuturor a unor mecanisme… poate fi un punct de plecare interesant pentru o documentare ulterioara, unde altundeva decat pe Internet. Din pacate eu nu am avut norocoul in adolescenta de a avea foarte aproape un om de talia lui Chirovici, dar am avut un oarecare punct de plecare. Ma intreb, eu cu ce voi discuta cu fiul meu peste 15 ani?

Un site interesant, care explica multe lucruri care se intampla si care se vor intampla pe lumea asta.
http://zfacts.com/p/461.html

Si cand te gandesti ca Romania, prin sacrificiile noastre si ale parintilor si bunicilor nostri(si nu este o formula pro-comunista) reusise sa iasa pe plus, punand si cate ceva deoparte.
Dar aveam nevoie de masini sport, palate si haine de firma. Drept pentru care am intrat si noi din nou in randul lumii. Am recuperat binisor in ultimii aproape 19 ani.