Parul nedorit de pe corp. O sintagma tocita de articolele si reclamele despre metodele de indepartare a sa.

Parul negru, de tip androgenic(masculin) a suferit o cadere de imagine in ultimii ani. In antichitate, anumite grupuri de oameni, in special in zonele calde, indepartau parul de pe corp(in anumite cazuri inclusiv sprancenele), ca forma de evidentiere a puritatii.

Odata cu dezvoltarea culturii “fitness”, barbatii au inceput sa isi puna in valoare formele prin indepartarea parului, atunci cand el era prea des si nu lasa vizibile reliefurile musculare.

Zonele corpului acoperite cu par sunt dictate de genetic si de factori hormonali. Totusi, nu exista o legatura directa intre pilozitate si potenta sau pilozitate si alte caracteristici, chiar daca se vehiculeaza si idei de tipul “parul e ceva masculin” sau ” un barbat paros e mai viril”.

Exista o delimitare intre depilare(eliminarea partii din firul de par aflate in afara corpului, dincolo de suprafata pielii) si epilare(eliminarea firului cu tot cu partea de sub piele).

Metodele sunt diverse: chimice(cu substante care dizolva firul de par si/sau ataca radacina si cresterea parului),  mecanice(smulgere sau taiere), cu lumina(inclusiv laser), prin descarcari electrice(electroliza). Cele mai multe sunt temporare, pentru ca odata cu inactivarea unor foliculi pilosi(radacini), se pot activa altii.

Eu unul prefer sa tai parul foarte scurt, cu dezavantajul binecunoscut al “tepilor” care raman dupa aceasta operatiune. Nu sunt adeptul smulgerii(este o agresiune si lasa porti deschise pentru intrarea microbilor). Aparatul din imagine era o speranta, dar nu este atat de bun precum am crezut. Pare sa fie facut pentru zone restranse si fire de par scurte si rare. In nici un caz pentru blana cu care m-am trezit dupa incheierea adolescentei. Totusi, cu ceva rabdare poti avea o piele de bebelus pe tot corpul.