Porumb fiert

O întrebare care stă pe buzele tuturor, mai ales vara și toamna este “te îngrași dacă mănânci porumb fiert?”. Sigur că răspunsul vine automat: “depinde cât mănânci, ce mănânci în rest și câte calorii arzi”. Totuși, porumbul fiert intră în categoria “carbohidrați sănătoși”, fiind o sursă de amidon (în principal) și fibre. Are și ceva proteine, grăsimi sănătoase (în partea de din vârf a fiecărui bob) și antioxidanți (în special zeaxanthină).

Cum îl fierbem?

Metoda clasică este în apă. Dar această metodă are și neajunsuri, în primul rând pierderea unor nutrienți și apoi gustul (care este mai puțin plăcut decât la porumbul copt).

Am ales o metodă intermediară: l-am “fiert” într-un aparat de gătit, multicooker de la Heinner (click aici pentru oferta emag). Aparatul este util pentru că are posibilitatea de reglare a timpului și temperaturii. Ne permite să fierbem porumbul în aburi (punem doar puțină apă pe fund). Iar la final putem da o notă de “coacere”. Temperatura aleasă de mine a fost de 135 de grade (maximul pentru aparat), care nu produce arsură, dar produce gust.

Nutriție

Porumbul a stat la baza civilizațiilor central și sud-americane, furnizând principala sursă de energie. Este o sursă bună de vitamine din grupul B, în special acid pantotenic (extrem de util în slăbire). Are aproximativ 100kcal la 100g, deci poate fi acceptat mai ales la prânz, chiar și pentru cei care vor să reducă greutatea corporală.

Luteina și zeaxantina sunt cei doi antioxidanți principali, cu roluri deosebite, în special pentru vedere. Ideal este să asociem și o sursă de grăsime, de exemplu unt.

Dintre aminoacizi, acidul glutamic, prolina (rol în construcția colagenului) și leucina (rol anticatabolic și de susținere a masei musculare) sunt prezenți în proporțiile cele mai mari.

Alternative

Am cules acest porumb direct de pe câmp, în vizita pe care am facut-o la Debrecen, la fabrica d’aucy, de unde vin o parte dintre celebrele conserve. Și acolo se foloseste o tehnologie similară (al-vapore, dar în vid), care permite o păstrare mult mai bună a calităților nutriționale față de fierberea clasică.