1999, acum 25 de ani și vreo 3 vieți

Ce provocare, să rememorez anul 1999. Pare atât de departe și mi-e frică să nu devin nostalgic. E atât de departe încât pare din altă lume. Dar, cu câteva repere, începe să devină totul mai clar. Unul este că eclipsa s-a nimerit fix de ziua mamei mele. Pot calcula că aveam 20 de ani. Încep să deduc și că erau primii doi ani de facultate. Că urma “virusul Y2K” și mă nimerisem într-o firmă avangardistă în domeniul tehnologiei informației, care încerca să previna apocalipsa informatică. Că ieșisem pentru prima dată din țară, la Paris. Primul meu zbor cu avionul. Internet la “cafe” sau pe dial-up. Revelarea unui întreg univers, lumea la câteva click-uri distanță.

Eclipsa a trecut, apocalipsa nu a mai venit și viața a continuat în ritm alert, pregătindu-mi, fără știrea mea, nenumărate provocări și reconfigurări de traseu.

Deși fusesem pasionat de “fiare” în liceu, acum îmi intrasem în rolul de tânăr student în economie și management, trăgeam tare să asimilez tot ce puteam. Abia din 2001 am virat puternic spre sport și nutriție, cu getfit.ro, primul site pentru publicul larg dedicat acestor domenii.

Cărțile pe care le studiam atunci erau de economie, marketing, management, contabilitate. Da, contabilitate, am fost doar două persoane în primul an care au luat 9 la “conta”, cea mai mare notă. Eu și o colegă care lucra deja la firma profesorului, adică era deja contabilă. Dar nu a fost să fie cu NIR-urile, balanțele, bilanțul și toate celelalte. Îmi doream mai mult.

Abia îmi luasem carnetul de conducere și eram supărat câteodată că nu găseam locul meu de parcare preferat, pe colț la Dorobanți cu Eminescu. Da, am prins Bucureștiul fără mașini, dacă ne raportăm la “standardele” de azi.

Dar, indiferent ce am făcut de-a lungul anilor, am rămas fidel unui fel de “mâncare”: iaurt cu fulgi de porumb. Era sursa mea de proteine și carbohidrați, încă din adolescență, pe lângă pieptul de pui cu orez fiert în supă, pe care mi-l făcea mama. Și astăzi, când vreau să mă reconectez cu acea energie a tinereții, îmi iau niște fulgi ca pe vremuri și un iaurt bun.

În 1999 Danone începea să producă iaurt în România, înviind fosta fabrică din București. De atunci am făcut și câteva vizite acolo (găsiți articolele aici, pe blog). Am cunoscut oamenii, am urmat “drumul laptelui” (da, se folosește lapte, românesc). Mie îmi place mult firma și pentru că fondatorul, Isaac Carasso, a început, în 1919, prima companie producătoare de iaurt care a popularizat acest aliment la nivel mondial.