Arhiva categoriei: Amintiri

De unde venim…

Salată cu roquefort

Cristian Margarit Publicat în de

roquefort

Salată cu brânză roquefort

Am găsit brânză roquefort originală și mi-am adus aminte de Franța, așa că am combinat cu pofta de semințe de cânepă pe care o aveam și a ieșit o rețetă foarte bună.
Ingredientele sunt simple: salată “Din Grădină”, de la Eisberg (romaine, praz, ridichi). Am completat cu niște roșii cherry, singurele care par mai coapte și mai gustoase în această perioadă.

Cum am făcut salata?

Simplu și rapid. Primul ingredient: salata de la Eisberg este gata spălată și tăiată, “din pungă direct în farfurie”. Apoi am pus la încălzit brânza într-un vas pentru sos, am tăiat roșiile felii, am turnat brânza topită peste salată. Apoi am presărat o lingură de semințe de cânepă.

Este și o rețetă “keto”, pentru cei preocupați de subiect. Dar, în primul rând este o rețetă care m-a uns pe suflet, caldă, gustoasă.

Brânza “roquefort”

Este o varietate de brânză maturată, cu mucegai, pentru care mai multe zone își dispută originea. Înclin totuși să cred că este chiar locul din sudul Franței pe care l-am vizitat. Acolo erau grotele pentru brânză și care se numește “Roquefort” (se citește “rocfor”- “piatră mare”). Acolo nu am găsit brânză de vânzare, dar am mâncat cel mai bun ecler.

Era de la “tatăl lui” nu de la “mama lui” pentru că brutarul era un tip cam cu un cap mai înalt deât mine și cu palmele cât niște lopeți. De unde am știut că el le-a făcut? Nici unul dintre eclere nu era la fel sau simetric. Iar pe mâinile de urs erau crăpături în care se vedeau făină și chiar aluat.

Salată tradițională

Cristian Margarit Publicat în de

salata traditionala

Ce ar însemna o salată tradițională?

Greu de spus, pentru că e greu de spus ce în seamnă tradiție în arta culinară sau gastronomică românească. Un “fusion”, fără îndoială între est, vest, nord și sud. Am avut ocazia să studiez cartea ” ” editată de Kogălniceanu și Negruzzi în “Salate cercate de bucate, prăjituri și alte trebi gospodărești”.

Kogalniceanu Negruzzi

În trecut se mâncau mai multe tipuri de ierburi. Probabil că exista și o diversitate mai mare a celor sălbatice. Mă gândesc aici inclusiv la “iarba grasă” (Portulaca Oleraceea), una dintre rarele surse vegetale de omega 3 cu catenă lungă (DHA). Dacă o mâncau și animalele domestice, trecea în grăsimea lor și iată cum se putea supraviețui și fără pește oceanic.

Eu am prins “lăptucile” cu ulei de floarea soarelui, oțet din vin și sare. Le rupeam direct din grădină și le vedeam cum cresc până toamna, când înfloreau.

Uleiurile

Am fos surprins să găsesc uleiul de limba mielului (Borago Officinalis) în rețetele vechi de sute de ani. Astăzi se vinde ca supliment, scump și cu multe beneficii pentru sănătate. GLA (acidul gama linolenic) este folosit pentru reglarea hormonala.

Uleiul de floarea soarelui rafinat, deși foarte bun pentru prăjit (rezistent) pierde foarte mult din beneficiile semințelor. Se pare că în această formă ar contribui la creșterea inflamației în corp (asta pe lângă “caloriile goale”). Dar semințele întregi scad inflamația. Deci poate că, pentru salate, un ulei nerafinat, presat la rece, ar fi mai potrivit.

Alte ingrediente

În grădinile de pe la noi găsim deseori și castraveți, roșii, ardei, ceapă. Merg și ele foarte bine alături de frunze. Personal prefer puțin oțet chiar și când roșiile sunt prezente.

Totuși, dacă lăptuca ar fi latină, roșiile abia dacă au vreo 250 de ani pe aici. Ca și alt aliment “tratițional”, porumbul. Deci iar, e greu de spus ce ar putea însemna “salată tradițională” în aceste condiții.

Asocierile clasice

Bogăția la noi nu se vede doar din mărimea burții ci și din cantitățile enorme de carne mâncate cu orice pretext. Mai ales în perioada finală a comunismului, a întinde grătarul era deja un gest de opulență. Boală care dăinuie și astăzi.

Cartofii prăjiți erau acolo din două motive: ieftini și ușor de găsit ar fi primul. Apoi, gustul nu se compară cu nimic.

Totuși, în combinația asta “tradițională”, salata rămâne partea sănătoasă și factorul de echilibru. Fibre, antioxidanti, potențial alcalin. Cu o cantitate modestă de carne și cu prajirea mai rapidă și la o temperatură mai mică a cartofilor am putea spune că trecea clasa, mai ales că oamenii încă munceau destul de mult fizic.

Low-carb, imi cer scuze…

Cristian Margarit Publicat în de  

low carb

de la absolut nimeni! (vorba lui McGregor). Pentru ca sunt cu 10-15 ani inaintea celorlalti. Poate a fost un pariu, poate a fost inspiratie, intamplare sau poate chiar a fost documentare, studiu, experimentare, incredere in propria judecata.

Dar iata ca un nou mare studiu aparut in “The Lancet” face valva pe internet si multi se grabesc sa sara in barca. Vorba altcuiva… “putini am fost, multi am ramas”. Si uite ce frumos explica astia aici de ce astfel de “studii” (ca si farsa cunoscuta sub denumirea de “studiul china”) trebuie luate cu “a grain of salt”.

Ce inseamna low carb dupa 15 ani?

Totusi, dupa 15 ani, lucrurile sunt mai nuantate. Experienta si cunostintele acumulate intre timp nu imi dau voie sa ma hazardez in afirmatii, cum o fac unii si altii care au deschis mai de curand televizoarele sau internetul. Iar cine vrea sa afle ceva de la mine, poate sa intrebe frumos. Pentru ca am raspuns si raspund tuturor, dupa cum merita fiecare.

Deci, sa facem un rezumat:
2003-2004 am inceput sa experimentez cu diete low-carb si keto (experiente descrise pe forumul getfit.ro)
2007-2008 deja popularizam acest mod de alimentatie prin articole (inclusiv in presa scrisa) si aparitii TV

Low carb

https://www.cristianmargarit.ro/2008/01/dieta-low-carb/

Low carb- vine valul

Dieta low-carb

2008-2017 am continuat sa studiez problema si consider ca este cazul sa avem rezerve privind obsesia impotriva carbohidratilor si privind orice forma de fundamentalism nutritional, in general. Am lucrat atat cu persoane particulare cat si cu sportivi de performanta aplicand aceste principii si rafinand metoda.

Pentru ca daca atunci eram contra curentului consider ca acum sunt deasupra curentului.

Este “low carb” solutia universala?

Nu exista o solutie valabila pentru toata lumea si orice discutie despre nutrienti trebuie dusa si spre cantitatile exacte (nu doar procente), sursele, modul de preparare, predispozitiile genetice, modul de viata al persoanei care isi doreste sa aplice niste principii. Exista riscuri ale excesului de grasimi (aviz amatorilor de “mananci oricat si slabesti”), ale excesului de proteine si chiar ale deficitului de carbohidrati, in absenta adaptarii la metabolizarea optima a grasimilor.

Iar cine, mai demult sau mai de curand vorbeste (sau scrie), cu vorbele mele de acum 15 ani ar trebui sa fie atent si acum la ce scriu.

Epigoni

Cristian Margarit Publicat în de

E un domn care s-a trezit deodata ca ii fura unii munca. Imi aduc aminte de vremurile cand a trebuit sa-i explic ce e febra musculara, pentru ca nici atata lucru nu stia. Imi aduc aminte de mailul in care imi spuneai ca “sa dai burta jos” e o exprimare nepotrivita. Imi aduc aminte si de replica “ce crezi, ca programul cutare e facut sa indoape oamenii cu medicamente?”. Da, asta credeam atunci si de asta ti-am atras atentia asupra acestui fapt. Si, calendaristic vorbind, cum terminatia “fit” mi-a apartinut(inclusiv la OSIM) inainte sa apartina oricarui alt site romanesc.

getfitregistration

Acum ce sa zic, intelegi si tu cum ma simt eu cand vad prin carti si pe site-urile tale cum ma copiezi de atatia ani, cum mai toate ideile mele(da, publicate pe site-urile mele inainte ca tu sa ai macar un site) le regasesc pe site-urile tale sau pe care colaborezi. Ai ajuns inclusiv sa te contrazici singur pe teme puse in discutie de mine de ani de zile. Nu pretind ca am inventat eu ceva(desi sunt multe lucruri noi aduse de mine “pe piata”), insa cand vad ca scriu ceva si dupa o vreme apar articole pe aceleasi teme la tine pe site nu pot sa nu ma gandesc la acel lucru urat care este ceva mai mult decat “inspiratie” sau “idei comune”.  Si nu e vorba de informatii in sine(la care putem avea acces cu totii) ci de sinteze, teme, mod de abordare. Totusi, e posibil sa fie doar o coincidenta si faptul ca unii oameni sunt in domeniu inca de atunci si stiu cine esti, sa fie ceva marginal, ca adevarul e doar o chestiune de statistica. As zice totusi sa o lasi mai usor cu paiele din ochii altora.

Ma intreba cum, in afara bineinteles de munca grea de atatia ani si sprijinul diverselor companii(unele farmaceutice, altele de suplimente), ce alti factori au condus la promovarea dumneavoastra atat de intensa in media?  Ma intreb si ce aveti de zis celor care au luat un medicament actualmente interzis la recomandarea dumneavoastra? Sau copiilor indopati cu margarina? Nu te mustra putin constiinta? Esti in stare sa dai o dezmintire si sa ceri scuze public sau bagam gunoiul sub pres?

Dupa doi ani, “shaorma de la Dristor”

Cristian Margarit Publicat în de

Dupa doi ani de la ultima shaorma de la Dristor ieri am facut o noua vizita.

A fost incredibil sa-i recunosc pe aceiasi baieti care umflau shaormele cu carne si chiar sa ma recunoasca si ei. Locul este modernizat si carnea foarte buna.

kebap

De vita, doar cu verdeata, fara cartofi prajiti sau condimente. A intrat la fix dupa o zi foarte lunga si stresanta. Pe vremuri se intampla dupa o noapte de clubbing(era printre putinele alternative la “mec”, la acea ora). Pui si un Ayran langa si dormi ca un prunc.

Junk

Cristian Margarit Publicat în de 2

Pe vremuri, magazinele erau pline de un singur fel de junk.
Se intampla inainte de “revolutie”.
Tin minte imaginile cu spatiile comerciale in care astazi sunt banci, case de pariuri, farmacii si magazine de amenajari interioare… cutii, cutii, cutii, cu “creveti”.
Eram frustrat ca mama nu ii cumpara niciodata, stia ea ce stia.
shrimp.jpg

83% carbohidrati(amidon, zahar, glucoza) si restul chimicale. Si un praf de “creveti”, bineinteles.
Exista si alte produse similare, doar ca au un praf de cartofi, de grau sau de porumb.

Azi magazinele sunt pline cu 10000 de feluri de junk, sa avem de unde alege, nu?
Din fericire, azi sunt si alimente sanatoase, tot pentru a alege, daca vrei.

Vadu

Cristian Margarit Publicat în de 8

Una dintre ultimele plaje pustii… nu pentru mult timp.
Distractie, castele de nisip… sa ne mai aducem putin aminte de vara si de caldura… eu sunt ala care mananca alune, cum altfel?
vadu.jpg

Steve del Toro, Petre Memete

Cristian Margarit Publicat în de 5

Steve este Australian si la un moment dat era hotarat sa faca o revolutie in fitness-ul din tara noastra. Din pacate era deja multa lume la coada(nu la cea de cangur) si s-a mai desumflat pe parcurs.

Este detinator al mai multor recorduri mondiale la abdomene si un atlet desavarsit.
Cangurii se vaneaza intr-un mod special, pentru ca animalul sa nu se chinuie, lovitura se da numai la cap.
Coada este achizitionata de firmele specializate la 1 dolar si devine o friptura delicioasa.
kangoroo.jpg

Petre Memete este campion al Australiei la culturism si un om deosebit, de la care am avut multe de invatat, in cele doua vizite pe care ni le-a facut. Iata-l aici la un antrenament la www.supergym.ro
petersupergym.jpg

niste “bloguri” mai vechi

Cristian Margarit Publicat în de  

Inainte sa stim ca sunt un fel de blog-uri le-am numit “jurnale personale”, vedeti experienta altora ca voi, intinsa pe cativa ani. Mai sunt si steroizi, mai sunt si esecuri… dar ele fac parte din viata, nu are rost sa ne ascundem dupa deget.

http://www.getfit.ro/forum/forumdisplay.php?s=24fbafb2265930bddf172af823c10531&forumid=26

Participam totusi in principal la evenimente “pe felia noastra”… World Class Member’s Day 2006

Cristian Margarit Publicat în de  

World Class este o retea de sali “de lux”, asociata hotelurilor de 4 si 5 stele, in Bucuresti au la Mariott si la Hotel Bucuresti, avantajele fiind in primul rand date de aparatura Hammer si Nautilus.
Cu Betty….
wc1.jpg

 Si dupa un antrenament cu Razvan, mie mi se pare ca cea mai buna forma a prins-o cand am colaborat atat pe partea de antrenament cat si pe dieta.

cristisirazvan.jpg