Arhiva categoriei: Jurnalul meu

ce mai fac eu?

Vizita la ferma de pui

Cristian Margarit Publicat în de

Vizita la ferma de pui

ferma de pui

Sunt puii injectați cu hormoni? Se dau antibiotice la pui pentru creștere? Ce prafuri secrete se pun în mâncare pentru a reduce populația globului? În urma unei afirmații din emisiunea Umami dar și a postărilor mele pe social media s-a făcut multă vâlvă în legătură cu acest subiect. Rezultatul a fost că o firmă (m-a invitat să vizitez tot lanțul: fabrica de nutrețuri, ferma de pui (cu creștere lentă, nevopsit), abatorul, un magazin propriu. Am făcut această vizită (Vaslui și Botoșani) și am mâncat pui din care mănâncă și angajații (chiar și patronii) de la cantina lor.

Aflăm mai jos răspunsurile la cele mai frecvente întrebări legate de carnea de pui, de cum sunt crescuți, ce li se dă de mâncare, cum sunt sacrificați, dacă sunt “injectați”, “vopsiți” etc.

Din start trebuie făcută precizarea că nu putem avea pretenția să crească cineva pui “ca bunica la țară” și să ni-i pună în farfurie, gratis, dacă s-ar putea. Eu caut informații și soluții practice pentru oameni realiști. Fiecare e liber să își crească pui, să cumpere de la “țărani” sau să facă orice altceva consideră. Există ferme cu diverse metode de creștere, inclusiv cu desfacere către public. Sigur că trebuie să te țină și portofelul sau să ai timp să alergi după ei.

Firma și înțelegerea

Firma care m-a invitat este Safir, din Vaslui. O firmă românească, de familie, de mărime medie. Înțelegerea (pusă în contract) a fost: mi se asigură cheltuielile de deplasare, fără alte plăți pentru reclamă sau promovare, voi scrie ce consider. Sigur că o firmă care te invită se știe în regulă, lucru pe care urma să-l constat rapid, ei exportând pui cu creștere lentă în Olanda și fiind certificați internațional (BLK 1*).

Fiind certificată internațional (cu auditori externi care vin neanunțați), pică din start toată “teoria conspirației” că ar “băga ceva în furaje” sau ar face lucruri necurate. Sunt controlați și de autoritățile române, pe mai multe niveluri, inclusiv prin prezență permanentă a inspectorilor. Există testări la toate nivelurile (materie primă pentru furaje, furaje, pui vii, carne) pentru pesticide, antibiotice și alți potențiali contaminanți. Aceste testări se fac atât intern cât și de laboratoare și autorități externe.

O altă conspirație pică și ea din start: aglomerația, poveștile cu pui înghesuiți, cu picioare rupte, care se mănâncă între ei etc. Și e simplu de verificat: pe site-ul companiei (safir.ro) există camere online din ferme. Te poți uita să vezi ce fac, să îi numeri, să îi urmărești cum cresc.

Au și pui crescuți în sistem “standard”, dar primesc nutrețuri similare. Diferențele de creștere sunt minore, aș spune. Pentru mine nu este seminificativ că sunt rase diferite, au niște spațiu în plus sau că “văd lumina soarelui” sau “spațiu liber”. Halele sunt oricum ventilate foarte bine. Cine a crescut găini știe că iarba verde nu rezistă prea mult nici la noi în curte.

Furajele

Am vizitat întâi FNC-ul (fabrica de nutrețuri). Ei produc nutrețuri în principal pentru fermele proprii dar o parte merge și către alte ferme sau către persoane fizice (se pot cumpăra la sac). Sunt, în principal, un amestec de cereale și soia sub diverse forme, plus câțiva aditivi de tip aminoacizi, vitamine (inclusiv vitamina B12), minerale etc. Aici facem precizarea: “aditiv” nu înseamnă ceva rău, de exemplu, aminoacizii sunt componente ale proteinelor, chiar dacă persoanelor needucate le poate suna ciudat cuvântul.

Cea mai mare parte a materiei prime este din surse locale, din zonă. Da, se testează. Nu, nu se folosesc furaje “cu probleme” (mucegai, contaminări etc.). Aceste animale (pentru că se produc și furaje pentru porci) mănâncă mai curat și mai bine (complex) decât majoritatea oamenilor.

Nu se folosesc antibiotice sau hormoni în furaje. În primul rând pentru că sunt interzise de zeci de ani și apoi se fac testări. Firma are sute de angajați și operează aceste întreprinderi de foarte mulți ani. Nu vine nimeni în secret, noaptea, să picure ceva în miile de tone de furaje sau să injecteze sute de mii de pui. De asemenea, nu se folosesc celebrii coloranți care să ducă spre galben culoarea cărnii.

Paranteză: pentru furaje există formule declarate, aprobate și verificate, reglementările sunt stricte. Producătorii de nutrețuri au publice aceste informații, chiar se laudă cu ele pentru a câștiga în fața concurenței. Nu există “ingrediente secrete”, pentru că firmele mari se testează și între ele, abia ar aștepta un astfel de scandal să preia cota de piață.

Astfel puii primesc nutriția optimă pentru creștere, au toți nutrienții necesari, ceea ce ne duce spre întrebarea eternă de mai jos:

De ce cresc puii atât de rapid?

Sunt câteva componente: rasa de pui, furajele, mediul de viață.

Rasele de carne au fost obținute prin selecție și încrucișare pentru creștere rapidă. “Modificarea genetică” despre care vorbesc unii se referă la cu totul altceva și oricum, organismele modificate genetic sunt interzise în UE.

Furajele conțin cantitățile și proporțiile optime pentru rasele respective. Și la oameni, unii cresc mai repede, alții mai lent, unii au mușchi mai mari, alții se îngrașă. Nutriția este esențială, nu au deficite nutriționale care să le încetinească dezvoltarea, așa cum s-ar întâmpla la noi în ogradă.

Mediul de viață este optim: temperatură, spațiu de mișcare, curățenie. Nu se ard calorii inutil căutând de mâncare sau prin termogeneză (știu, e complicat cuvântul). Adică nu consumă pentru a se încălzi, acea energie e folosită pentru creștere.

Nu li se dau “hormoni” iar hormonii din animal sunt într-o cantitate infimă, chiar dacă animalul este tânăr. Iar acești hormoni nu trec de digestia noastră și de ficat, de aceea tratamentele hormonale pentru oameni (la persoanele care au nevoie) sunt făcute cu preparate farmaceutice speciale (de obicei injectabile, mai ales la hormonii peptidici).

Sacrificarea după vârsta optimă ar însemna risipă de furaje, pentru că practic ar mânca degeaba. Da, se pare că ar fi o diferență la gust, se simte puțin la puiul cu creștere lentă. Iar, personal consider că e un “non-subiect”. Pentru fiecare produs este precizată vârsta de sacrificare (creștere lentă sau standard), sunt publice informațiile. Personal prefer oricum puiul cu gust mai neutru iar o perioadă mai lungă de creștere ar însemna și acumulare mai mare din diverși eventuali contaminanți.

Sacrificarea și procesarea

Puii sunt sacrificati după asomare cu dioxid de carbon, deci nu simt nimic. Nu se fac injectări cu apă în nici o fază a procesului de producție. Paranteză: mușchiul are aproximativ 75% apă, fie că vorbim de pui sau de oameni. Deci într-un kilogram de “carne” ai 750ml de apă, în mod natural. Așa cum în pepene ai peste 90%. Sau similar în lapte. Este normal să piardă apă la gătit, atât prin evaporare cât și prin eliminarea din mușchi, în urma coagulării proteinelor.

Alte firme și ferme

Da, este foarte posibil ca în alte ferme lucrurile să fie diferite, dar la Safir tot ce am văzut eu e corect și în regulă, nimic suspect, nimic ascuns, nimic din ce se crede că ar fi rău sau nesănătos. Testări, acreditări, proceduri, profesionalism, specialiști… dar era normal să fie așa, că altfel nu mă invitau, cum am spus de la început.

Alegerea sănătoasă

Producția este subordonată cererii. Dacă mai mulți dintre noi am alege alimentele de calitate și sănătoase atunci și producția (oferta) ar fi mai mare. Probabil că în timp ar scădea și prețurile. Dar există pe piață variante de pui pentru toate preferințele și buzunarele, nu sunt toți “injectați”, “vopsiți” etc.

PS: chiar sunt curios câte alte firme vor plăti acum “influenceri” să le laude produsele deși nu știu nici câte picioare are o găină, după ce am deschis eu acest drum.

1999

Cristian Margarit Publicat în de

1999, acum 25 de ani și vreo 3 vieți

Ce provocare, să rememorez anul 1999. Pare atât de departe și mi-e frică să nu devin nostalgic. E atât de departe încât pare din altă lume. Dar, cu câteva repere, începe să devină totul mai clar. Unul este că eclipsa s-a nimerit fix de ziua mamei mele. Pot calcula că aveam 20 de ani. Încep să deduc și că erau primii doi ani de facultate. Că urma “virusul Y2K” și mă nimerisem într-o firmă avangardistă în domeniul tehnologiei informației, care încerca să previna apocalipsa informatică. Că ieșisem pentru prima dată din țară, la Paris. Primul meu zbor cu avionul. Internet la “cafe” sau pe dial-up. Revelarea unui întreg univers, lumea la câteva click-uri distanță.

Eclipsa a trecut, apocalipsa nu a mai venit și viața a continuat în ritm alert, pregătindu-mi, fără știrea mea, nenumărate provocări și reconfigurări de traseu.

Deși fusesem pasionat de “fiare” în liceu, acum îmi intrasem în rolul de tânăr student în economie și management, trăgeam tare să asimilez tot ce puteam. Abia din 2001 am virat puternic spre sport și nutriție, cu getfit.ro, primul site pentru publicul larg dedicat acestor domenii.

Cărțile pe care le studiam atunci erau de economie, marketing, management, contabilitate. Da, contabilitate, am fost doar două persoane în primul an care au luat 9 la “conta”, cea mai mare notă. Eu și o colegă care lucra deja la firma profesorului, adică era deja contabilă. Dar nu a fost să fie cu NIR-urile, balanțele, bilanțul și toate celelalte. Îmi doream mai mult.

Abia îmi luasem carnetul de conducere și eram supărat câteodată că nu găseam locul meu de parcare preferat, pe colț la Dorobanți cu Eminescu. Da, am prins Bucureștiul fără mașini, dacă ne raportăm la “standardele” de azi.

Dar, indiferent ce am făcut de-a lungul anilor, am rămas fidel unui fel de “mâncare”: iaurt cu fulgi de porumb. Era sursa mea de proteine și carbohidrați, încă din adolescență, pe lângă pieptul de pui cu orez fiert în supă, pe care mi-l făcea mama. Și astăzi, când vreau să mă reconectez cu acea energie a tinereții, îmi iau niște fulgi ca pe vremuri și un iaurt bun.

În 1999 Danone începea să producă iaurt în România, înviind fosta fabrică din București. De atunci am făcut și câteva vizite acolo (găsiți articolele aici, pe blog). Am cunoscut oamenii, am urmat “drumul laptelui” (da, se folosește lapte, românesc). Mie îmi place mult firma și pentru că fondatorul, Isaac Carasso, a început, în 1919, prima companie producătoare de iaurt care a popularizat acest aliment la nivel mondial.

 

Vă mulțumesc și vă doresc un 2024 sănătos și frumos!

Cristian Margarit Publicat în de
Vă mulțumesc tuturor și vă doresc un 2024 sănătos și frumos!
Este momentul să amintim sponsorii și partenerii care fac posibilă existența blogului și activitatea mea publică:
d’aucy România – în opinia mea cele mai bune conserve de legume, cu multe produse bio, la borcan și chiar fără sare sau zahăr. Nu au conservanți și nici BPA- lucru foarte important.
Freshful by eMAG – primul hypermarket 100% online din România, cu o gamă foarte mare de produse de calitate, inclusiv de la producători locali și tradiționali.
Eisberg: #simplyfresh – salatele gata spălate și tăiate, care mi-au economisit probabil ani din viață
FINN CRISP Romania – cu “pâinea crocantă de secară”, făcută cu ingrediente naturale, care ne ajută să mâncăm mai puțin și să evităm glutenul din grâu.
Heinner Electrocasnice – care îmi pun la dispoziție diverse electrocasnice cu un raport calitate/preț foarte bun și cu ajutorul cărora gătesc mai rapid și mai sănătos
Zenyth Pharmaceuticals – cu care avem pentru voi cel mai bun complex pentru articulații, Artro Help.
Suplimente Ro – singurul distribuitor autorizat pentru suplimentele Now Foods în România, proiectul meu de 20 de ani, primul magazin de suplimente multibrand, înființat în 2003.
Am mai avut și alte colaborări ocazionale, ușa este deschisă pentru orice firmă care ne aduce produse sănătoase, utile, interesante și care este deschisă în a comunica modul de producție și orice date consider necesare pentru ca voi fă fiți bine informați atunci când faceți o alegere.
Întotdeauna am prezentat și recomandat doar produse pe care le folosesc personal și pentru parteneri pe care îi cunosc, fabrici și facilități de producție pe care le vizitez. Pe blog puteți găsi aceste descrieri ale vizitelor, unele făcute chiar împreună cu membri ai comunității, care au dorit să participe.
Astfel, atunci când vă vorbesc despre ceva, măcar știu “cu ce se mănâncă”.

Rețetă de Pavlova mai dietetică

Cristian Margarit Publicat în de

pavlova

Rețetă de Pavlova

M-am inspirat pentru această rețetă de la doamna Laura Laurențiu, care are și povești frumoase la rețete, dar am adaptat puțin la stilul meu. Prăjitura a câștigat concursul nostru Freshful by eMAG de pe pagina de fani pe Facebook. Am ales-o pentru simplul motiv că îmi era poftă de câțiva ani (mâncasem la Foa ultima dată) și nu apucasem să mănânc decât în urmă cu câteva zile.

Partea interesantă este că deși Australia și Noua Zeelandă își dispută paternitatea acestei rețete, ea este una de… Crăciun. Da, pentru că acolo Crăciunul este în mijlocul verii, deci au toate ingredientele la îndemână. Mă refer aici la fructe: căpșune, kiwi, fructul pasiunii. Că ouă și frișcă mai avem și noi. Deci am comandat pe Freshful ingredientele și m-am pus pe treabă.

Ingrediente

Lista de cumpărături (pentru 2-4 porții):

  • 4 albușuri proaspete
  • 100 de grame de zahăr pudră
  • extract de vanilie
  • lime
  • 600 de grame de frișcă lichidă sau câteva tuburi de frișcă
  • 250g de căpșune, kiwi, fructul pasiunii

 

Cantitatea de zahăr poate fi ajustată în funcție de preferință, însă la bezea este nevoie de el pentru textură. La frișcă merge poate și un îndulcitor non-caloric de tip stevia.

“Bezeaua”

Aici trebuie mare grijă, ca stabilizatori se pot folosi amidon și un acid (eu am pus zeamă de lime dar se mai poate pune și un oțet neutru). Totuși, copil fiind, făceam bezele de tip “piatră” mai tot timpul, fiind o rețetă simplă pentru noi.

Aici secretul este să o coacem la o temperatură scăzută (120-140 de grade), 40-60 de minute. Originalul este moale la interior, dar până la urmă dacă preferăm mai uscată (crocantă) e alegerea noastră. La fel, dacă o lăsăm mai mult timp după “asamblare” crusta se mai inmoaie de la umiditatea din frișcă sau piure-ul de fructe.

Frișca

Sfatul meu este să luați direct frișcă la tub, nu merită efortul să o batem pe cont propriu, decât poate dacă dorim să adăugăm o aromă, cum ar fi cea de mango, cu puțin sirop sau piure.

Fructele

Eu am ales varianta originală: căpșune, kiwi, fructul pasiunii. Dacă tot am văzut și un mix cu afine, am comandat o cutie și am adăugat câteva. Din fructul pasiunii am făcut un sirop/reducție, pentru o aromă deosebită și un gust acrișor, care completează foarte bine restul rețetei.

Aceasta este și ordinea în care se face: baza de “bezea”, frișcă, fructe. Este ușoară, gustoasă, ba chiar mai bogată în proteine și cu mai puține calorii decât alte deserturi.

Rețeta mea de Sărbători

Cristian Margarit Publicat în de

freshful

Care este rețeta ta preferată de Sărbători?

Fiecare dintre noi avem “acea” mâncare de Sărbători care ne duce cu gândul la copilărie, vacanță, vremuri bune și veselie. Pot fi doar portocalele, poate fi șoriciul (click aici pentru a comanda) sau cozonacul. Pot fi mai multe. Iată ce vă propun eu, în completarea acestor bunătăți.

freshful

Care este rețeta mea preferată de Sărbători?

Ne așteptăm cu toții să vin cu o rețetă “tradițională” dar realitatea este că, pentru mine, tradiția înseamnă să mănânc în continuare cât pot de sănătos. Da, vor fi și sarmale, cozonac, jumări, friptură de porc, salată “boeuf”, cârnați (prăjiți, cu muștar și pâine). Primite de la mame, în special.

Dar rețeta mea preferată este o salată care să ajute corpul să “lupte” cu aceste alimente “grele”. Deci o salată care merge foarte bine ca garnitură lângă cărnuri, care vine cu fibre, antioxidanți și stimulează secreția de bilă, pentru a ajuta digestia grăsimilor.

Voi face o salată cu rucola, andive, tulpină de țelină, grapefruit, semințe de pin. Adăugăm un dressing ușor și aromat din oțet balsamic, ghimbir, semințe aromatice și puțin ulei de măsline. E crocantă, are aromă și toți nutrienții necesari pe lângă porc. Ba chiar merge și puțin suc de portocală.

Ingrediente:

  • rucola bio de la Eisberg: vine cu fibre, antioxidanți, ajută secreția de bilă și reduce retenția de apă.
  • andive: sunt o legumă specifică de iarnă, ajută și ele la stimularea secreției de bilă (deci digestia grăsimilor)
  • tulpina de țelină (Apio) are efecte benefice asupra nivelului de testosteron, care la bărbați poate fi afectat de consumul de alcool
  • grapefruit: vine cu gustul acrișor-amărui care completează restul ingredientelor
  • semințe de pin: foarte bune pentru controlul apetitului (reduc pofta de mâncare)

 

La partea de frunze nu avem limită: cu cât mai multe cu atât mai bine, deci fiecare își pune cât consideră necesar. Pentru o porție recomand 75g rucola, 75g andive, 50g tulpină de țelină. 2-3 felii de grapefruit vor fi suficiente, 20-30g. Semințele de pin sunt foarte “puternice” (dense caloric) deci ne vom rezuma la 5-10g (1-2 lingurițe). Este important să fie de calitate, aveți link mai sus pentru a comanda unele pe care le-am verficat personal să nu fie râncede.

Dressing (sos):

  • oțet balsamic– previne dezechilibrele microbiomului în contextul consumului exagerat de carne, aici este tot după gust, eu unul prefer mai mult oțet, chiar 15-20ml la o astfel de salată
  • ulei de măsline– minimul necesar, 5-10ml, adică 1-2 lingurițe.
  • semințe de chimen, fenicul și anason stelat (le macin împreună)- toate ajută digestia și au o aromă deosebită

 

Sare nu vom pune pentru că sunt celelalte alimente destul de sărate. Iar toată bogăția de gusturi este suficientă. Personal nu prefer condimentele picante dar pentru cine vrea, aici poate fi adăugată boia iute sau chiar ardei iute proaspăt. Ajută și el digestia, îmbunătățește circulația.

Pentru prietenii noștri vegani sau cei care vor o variantă fără carne avem separat o sursă de proteine (fasole roșie de la d’aucy) și una de grăsimi sănătoase (avocado).

De când a apărut Freshul by eMAG (primul hypermarket 100% online cu livrare în București și împrejurimi) mai toate rețetele mele sunt făcute cu ingrediente de la ei. Ba chiar cumpăr și produse gata preparate, pentru economie de timp. Mai ales în această perioadă vreau să evit aglomerația din magazine și voi comanda ingredientele pentru rețeta mea preferată.

Apivita Wine Elixir

Cristian Margarit Publicat în de

apivita

Apivita Wine Elixir

De cosmeticele Apivita aflasem chiar și eu, culmea, chiar în Grecia. Spun culmea, pentru că am participat la lansarea unei noi linii, de aceastâ dată cu polifenoli din struguri de Santorini, Wine Elixir. Apivita este o firmă care a pariat cu mult timp în urmă pe produsele naturale, în care ingredientele active sunt extracte apicole sau din plante.

Mai multe informații găsim pe site-ul lor: apivita.com sau le puteți cumpăra direct din farmaciile SensiBlu.

Polifenoli din struguri

Am auzit de ei ca fitonutrienți, în special ca suplimente alimentare, extrase din struguri. Iată că acum acești polifenoli sunt incluși în produse cosmetice, pentru un efect antioxidant și activator epigenetic. Se ajută astfel refacerea pielii, detoxifierea și anihilarea radicalilor liberi.

Pentru a produce cantități mari din aceste substanțe, vița de vie trebuie să aibă un climat special, cu mult soare, întâlnit în celebra insulă Santorini.

Conacul de la Ceptura

Lansarea a avut loc aproape de Bucuresti, unde eu am vorbit despre importanta polifenolilor în managementul îmbătrânirii (age management). Public ales, vedete, influencerite, jurnaliste, bloggerite, în general femei inteligente și frumoase, preocupate de acest domeniu.

Vizita la fabrica de conserve d’aucy

Cristian Margarit Publicat în de

fabrica de conserve

De ce vizită la fabrica de conserve?

Vizitez orice, inclusiv fabrica de conserve, pentru că vreau să am pentru voi informații reale, “din teren”. Nu doar teorii și alte lucruri pe care le puteți găsi pe internet, în marea lor parte manipulări sau mesaje comerciale. Nu am fost plătit în mod special pentru această vizită. Intră în colaborarea mea pe termen lung cu d’aucy România. A fost o condiție pe care le-am pus-o când am început să le promovez produsele (pe care le foloseam deja acasă). Aceste produse nu au dublu standard. Adică ce se vinde în Franța sau Ungaria, găsim și la noi. Exact același produs.

porumb la borcan

Porumbul la conservă

Am prins sezonul de porumb, vizitând tot lanțul: recoltarea de pe câmp, pregătirea conservelor, expedierea lor către distribuitori. Fabrica mai produce și alte tipuri de conserve, având o capacitate de peste un milion (da, 1.000.000) de unități pe zi.

Tehnologia principală este cea cu vacuum-“al-vapore”, care permite o sterilizare la temperaturi mai mici) și obținerea unor conserve fără “zeamă” în interior, mult mai ușor de folosit rapid în rețete.

Conservanți și alte chimicale

Nu există conservanți sau chimicale în aceste conserve. Păstrarea timp îndelungat este asigurată de sterilizarea prin “fierbere”.

Porumbul

Soiurile de porumb cultivate sunt destinate conservelor, fiind “super dulci” în mod natural, fără adaos de zahăr. Atât însămânțarea căt și recoltarea se fac sub supravegherea d’aucy, existând o relație strânsă între fermieri și fabrică. Astfel există un control foarte bun al calității.

Acolo (lângă Debrecen, Ungaria), se cultivă aceste soiuri speciale de porumb datorită microclimatului specific (atât umiditate mare cât și temperaturi mari vara). În România încă nu se cultivă astfel de soiuri pentru conserve. d’aucy este “moștenitoarea” fabricii Globus, o fabrică ce asigura conserve de legume pentru cele mai multe din statele CAER, înainte de ’89.

“Dad bod” sau “corpul de tătic”

Cristian Margarit Publicat în de

dad bod

De ce îngrașă și tăticii când după ce apar copiii?

Chiar dacă poate fi la modă, “dad bod” (adică fizicul ieșit din formă al tăticilor), poate însemna și probleme hormonale, nu doar estetice. Pe lângă presupusa atracție pe care o exercităm (se pare) asupra femeilor în căutare de un partener stabil.

Știm că este relativ normal să vedem mămicile că se îngrașă în sarcină, dar ce este și cu tăticii? Am trecut personal prin această experiență, cu 10kg puse după ce s-a născut Tudor. Din fericire, ea a ramas la fel, nu s-a îngrășat.

Sunt mai mulți factori: timpul mai redus pentru antrenamente și mese, timpul mai redus pentru somn (la noi semnificativ). Și timpul care trece oricum, ducând spre “îmbătrânire”. În funcție de copil, evenimentul poate fi un stress major pentru familie.

Ce se întâmplă cu testosteronul?

Cu toții bănuiam că apar și modificări hormonale: măria sa, Testosteronul, scade. Sigur că poate fi impactul modului de viață schimbat, dar există și motive fiziologice: suntem programați să ne potolim cu reproducerea, măcar o perioadă de timp, pentru a avea grijă de copii. Iată și un studiu care confirmă asta:

https://www.ncbi.nlm.nih.gov/pubmed/29712505

Se pare însă că ar fi beneficii: risc mai scăzut de boli cardiovasculare, chelire și cancer de prostată.

Testosteronul scăzut intră într-un cerc vicios cu depresia post-natală, care poate să apară și la bărbați (la cei mai sensibili, desigur).

Ce putem face?

Răspunsul e greu, pentru că reintrarea în formă poate să ajungă la coada listei de priorități. Pe lângă familie poate unii mai trebuie să și muncim, poate mai avem și alte probleme de sănătate, poate că, pur și simplu, nu vrem să participăm la un concurs de frumusețe, înțelegând acum că sunt lucruri mult mai importante în viață.

Odihna, somul și controlul stress-ului

Sunt, în această perioadă, mai importante decât antrenamentele și chiar decât nutriția. De obicei lipsa de somn este cea care ne fură energia și ne “înghesuie” apoi activitatile absolut necesare în puținul timp liber rămas.

Nutriția

În mod cert trebuie mers către o dietă antiestrogenică și care să stimuleze tesosteronul. Citește aici despre cum să mărești nivelul de testosteron în mod natural.

Povestea cu “efortul de voință” nu prea mai merge când în jur nu ai decât alimente dense caloric sau timpul tău pentru prepararea meselor s-a redus la zero. Cine mai gătește și pentru noi când e un nou “client” cu nevoi cu totul și cu totul speciale?

Sportul

Având în vedere timpul limitat, trebuie să faci ce poți, când poti. Nu cred că planurile mărețe cu antrenamente ordonate și constante au cum să țină, dacă vrei să ai grijă și de familie. Cel puțin nu la început și nu la oamenii cu un job (nu vorbim de sportivi sau antrenori de fitness, care din asta trăiesc).

Vestea bună e că antrenamentele scurte și intense au un efect pozitiv asupra nivelului de testosteron. Dublăm cu 1-2 sedințe de cardio “steady state” și acoperim mare parte din necesar.

Motivția

Este, din punctul meu de vedere, cel mai important aspect. Relaxarea mentală este, probabil, ceva natural și ancestral. Nu ai de ce să depui efort pentru a arăta bine atunci când ai rezolvat chemarea de bază a naturii.

Nu trebuie să folosim ca standard vedetele din lumea fitness-ului sau cei care au job-uri lejere, unde timpul, menajerele și bonele nu reprezintă o problemă.

Mai ales că citim în diverse articole cum femeile sunt mai atrase de formele mai rotunde ale bărbaților. Yeah, right.

Ion Baciu, Joel Salatin de Romania

Cristian Margarit Publicat în de

Cand vorbim despre mancare toata lumea viseaza la mancare naturala, “de la tara”, dar prea putini sunt dispusi sa plateasca pretul corect pentru ea sau sa accepte ca astfel de mancare necesita multa munca. Zic munca pentru ca te poti apuca de gradinarit si chiar de crescut animale.

Imi place sa vizitez oamenii si locurile care produc mancare. Dieta nu se face doar din teorii, statistici, “studii” si povesti. Dieta este ceva concret, care tine de modul in care se produc alimentele, de preparare si chiar de cum ne bucuram atunci cand le mancam. Mai ales ca am crescut la tara, stiu ce inseamna tot acest traseu.

Daca vizitam aceste locuri invatam sa respectam mai mult atat mancarea in sine cat si oamenii care o produc. Si putem face diferenta atunci cand avem de ales.

Literalmente in “Fundul Moldovei” (da, asa se numeste localitatea) am avut placerea sa mananc alimente produse natural, cu acel gust dat de pamant, soare, aer curat, iarba de munte. Bucurestenii le pot gasi si in capitala, la magazinul familiei Baciu. Si sunt facute chiar de ei, nu ca “branza de Sibiu” importata de la Giurgiu.

Cred ca se intelege de la sine ca ospitalitatea inseamna cantitati mari de mancare (cel putin ciorba de vacuta a fost pur si simplu geniala), deci daca mergeti acolo compensati cu plimbari dese pe munte.

De ce nu se poate produce asa pe scara larga?

E simplu. Trecerea de la productia artizanala la cea de masa inseamna compromisuri. Inseamna cantitati mari care trebuie sa stea in supermarket mai multa vreme (deci conservanti), inseamna clienti obisnuiti cu arome puternice (deci arome artificiale si potentiatori de aroma), care au uitat gustul natural al alimentelor. Sigur ca o productie de masa inseamna si acelasi aliment, reprodus la scara mare. O productie artizanala are variatii normale de gust, culoare, consistenta, pret.

Domnul Baciu reuneste cateva zeci de producatori locali in cateva zeci de produse autentice, traditionale. Dar solutia nu este sa produca mai mult acesti oameni. Solutia este sa se gaseasca si altii care sa faca acelasi lucru, in alte zone ale tarii.

Cine e Joel Salatin? Un fel de Ion Baciu din SUA.

Nutritia micilor campioni, la Cupa Hagi-Danone

Cristian Margarit Publicat în de

cupa hagi-danone

Am discutat cu micii campioni despre nutritia sanatoasa pentru ei, la Cupa Hagi-Danone, chiar de ziua lor, 1 iunie. Proiectul se numeste “Academia de Nutritie” si este sponsorizat de Danone, celebrul producator de iaurturi. Puteti gasi pe blog si vizita la fabrica de iaurt, vizita la fermieri si punctul de colectare din Zimnicea. Pe scurt, da, iaurturile Danone au o calitate inalta si tampeniile care circula pe net despre ele sunt capcane pentru persoanele prea putin informate.

Educatia nutritionala este importanta inca de la o varsta frageda, cu un mesaj adaptat nivelului lor de cunostinte si intelegere. Am discutat despre grupele alimentare, despre ce alimente sunt potrivite pentru sportivi si cum le combinam in functie de momentul cand se face antrenamentul.

Sigur ca si mai importanta este educatia nutritionala a adultilor care decid ce mananca acesti copii, asa cum este nevoie de educatie privind selectia, prepararea si combinarea alimentelor pentru restaruante, firme de catering si bucatari.